CASTĂ

V. clasă socială, mobilitate socială, strucutră socială

Web Hosting by Netfirms | Free Domain Names by Netfirms

(lat. castus, „pur, curat, neamestecat")

Cuvînt aplicat de portughezi societăţii Indiei încă din secolul al XV-lea. C. este un grup compact situat într-o diviziune ierarhică a unei societăţi, grupul fiind închis, rigid, en-dogamic, cu obiceiuri, rituri, simboluri, mod de viaţă şi activitate distincte. Un sistem de c., cum este cel hindus, este fondat pe o ordine religioasă. În India, baza izolării în c. a reprezentat-o credinţa în reîncarnare, adică în renaşterea într-o castă superioară sau inferioară, în funcţie de felul în care persoana s-a conformat în timpul vieţii prescripţiilor care reglementau viaţa c., dacă a respectat cu stricteţe dharma. Un hindus avea o unică posibilitate de a urca în ierarhia socială şi anume respectarea cu sfinţenie a restricţiilor c. sale, în speranţa de a renaşte după moarte într-alta superioară, pînă a ajunge la c. cea mai de sus, a brahmanilor, din care putea trece după moarte, în Nirvana. Un ansamblu de rituri reglează raporturile între c., asigurînd, într-un anume sens, armonia, echilibrul social.

Sistemul împărţirii pe c. a fost codificat de brahmani în jurul anului 1000 î.e.n. În fruntea ierarhiei se afla c. brahmanilor, care se dedicau vieţii religioase şi intelectuale, îndeplineau sacrificiile rituale, transmiteau şi comentau învăţăturile Vedelor. Ei erau identificaţi cu sacrul şi reprezentau c. preoţilor. A două castă era cea a războinicilor, kşatriya, care aveau ca îndatorire principală să lupte şi să conducă ostile. După cel două c. conducătoare, urma c. vaisya, formată din micii şi marii proprietari, negustori ş.a. Ultima c., sudra, era alcătuită din ţărani şi meseriaşi.

În afara c. se afla paria adică „cei pe care nu trebuie să-i atingi". Ei trăiau în cartiere sau sate separate, mîncau din vase sparte, se îmbrăcau cu hainele celor decedaţi şi nu trebuiau să se arate celor ce făceau parte din c. pentru ca vederea lor să nu îi spurce.

Sistemul împărţirii în c. îl întîlnim şi la alte popoare asiatice sau africane, dar nu într-o formă atît de pură ca în cazul Indiei. Se poate afirma că o societate împărţită în c. este mult mai rigidă decît o societate împărţită în clase, ea constituind o frînă în calea schimbărilor sociale, economice, tehnologice etc. Totuşi în multe societăţi s-au format grupări asemănătoare c. De exemplu în societatea feudală clasele superioare (aristocraţia, clerul) se distingeau prin izolare şi prin stiluri de viaţă corespunzătoare numai acelei clase, producînd impermeabilitatea socială şi lipsa canalelor de mobilitate.

În limbajul curent, c. desemnează un grup restrîns de oameni pătruns de propria lui superioritate în raport cu celelalte grupuri mai numeroase, cum este cazul „nomenclaturii" comuniste. Bogăţia, apartenenţa etnică sau religioasă pot duce şi ele la constituirea unor grupuri cu trăsături de c.  I.F.