COMPROMIS

V. conflict, consens, cooperare, decizie, negociere

Web Hosting by Netfirms | Free Domain Names by Netfirms

Modalitate de rezolvare a unor tensiuni şi conflicte, de realizare a consensului, în condiţii de diversitate de interese şi/sau puncte de vedere, caracterizată prin faptul că soluţia adoptată este rezultatul unor cedări reciproce, minimizîndu-se astfel conflictul şi promovînd cooperarea. C. se opune utilizării excesive a coerciţiei, a forţei pentru a impune interesele unei părţi în detrimentul celorlalte. În acest fel, se evită situaţiile conflictuale latente sau manifeste, crescînd stabilitatea sistemului prin realizarea unui anumit echilibru între părţi.

Realizarea c. presupune:

1. conştientizarea reciprocă a intereselor şi exigenţelor;
2. căutarea unor soluţii care să maximizeze convergenţa intereselor, să satisfacă, pe cît posibil toate interesele aflate în joc.

C. nu reprezintă pur şi simplu o soluţie care să satisfacă în egală măsură toate părţile, ci tinde mereu să favorizeze o parte sau arta, în conformitate cu puterea relativă a fiecăreia dintre ele. În orice proces de negociere a unui compromis vom găsi de aceea inevitabil şi manifestări ale puterii fiecărei părţi, încercări de intimidare şi manipulare reciprocă. Evitînd blocarea deciziei sau conflictul destructiv între părţi, c. are un rol pozitiv important în dinamica sistemelor sociale.

Există însă şi situaţii în care compromisul are mai degrabă consecinţe negative:

1. cînd soluţia adoptată crează un sistem instabil, în perspectivă, care va duce la agravarea tensiunilor şi conflictelor;
2. cînd forţează o parte să accepte, sub presiunea forţei, o soluţie care structural o dezavantajează;
3. cînd soluţia la problemă este determinată prin jocul şi c. dintre interesele secundare, particulare, în locul considerării interesului general.

Conducerea unei întreprinderi, de ex., poate adopta la o problema o soluţie care reflectă c. intereselor particulare ale diferiţilor participanţi (interese de prestigiu, de putere, de poziţie), iar nu obiectivele, interesele generale ale întreprinderii. Aceste cazuri negative de c. sînt adesea desemnate prin termenul de c. de principii, pentru că nu sînt respectate principiile fundamentale care garantează corectitudinea soluţiei.  C.Z.