Web Hosting by Netfirms | Free Domain Names by Netfirms

democraţie

V. decizie, interes, politică, putere

Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizată prin participare, în diferite forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere. Originar, d. s-a constituit cu privire la conducerea politică a societăţii, însemnînd „conducerea poporului de către popor". În ultimele decenii, tehnicile de conducere d. s-au extins la toate nivelele şi în toate sferele organizării sociale, luînd forme specifice: la nivel de grup - stilurile d. de conducere; la nivelul întreprinderilor - forme d. de conducere (d. industrială); la nivelul conducerii şi administrării localităţilor; la nivelul conducerii so-cietăţilor globale - d. politică. Caracteristic d. este difuzarea largă a funcţiilor de conducere la nivelul grupului, colectivităţii. Opusă este separarea de grup, de colectivitate a funcţiilor de conducere şi exercitarea lor de către o persoană/un grup/organism în afara controlului colectivităţii conduse. D. este opusă politic dictaturii, formelor unipersonale de conducere.

♦ În principal, d. este un instrument de conducere capabil să realizeze două funcţii esenţiale: a. mecanism de negociere, de asamblare şi armonizare a pluralităţii de interese ale colectivităţii într-o conducere unitară şi coerentă; din acest punct de vedere ea reprezintă un cadru în care fiecare grup şi clasă socială semnalează celorlalte interesele sale, devine conştient de interesele celorlalte grupuri şi clase şi de interesele comune, asigură luarea în considerare, într-o măsură sau alta, a intereselor proprii; b. mecanism social de comunicare a cunoştinţelor şi informaţiilor distribuite în masa colectivităţii, de cumulare şi verificare reciprocă a lor. Efectul cel mai important al d. este realizarea, prin intermediul procedurilor sale specifice de negociere şi comunicare, a unui grad substanţial de consens.

♦ D. reprezintă o formă de conducere pentru care societatea actuală a optat cu claritate. Următoarele argumente sînt de regulă invocate în favoarea eficienţei superioare a d.:

1. superioritatea gîndirii colective asupra celei individuale, mai ales în soluţionarea problemelor cu un grad ridicat de complexitate; procedurile gîndirii colective sînt tot mai des utilizate în toate domeniile, inclusiv în ştiinţă;
2. crearea consensului: acceptarea deciziilor este mult mai ridicată în condiţiile participării la luarea acestora;
3. motivare: participarea la luarea deciziei ridică substanţial gradul de implicare, de responsabilitate, în timp ce sistemele nondemocratice generează pasivitate, rezistenţă, ostilitate, apatie, alienare;
4. există o relaţie clară între procedurile democratice şi creativitatea, inventivitatea sistemelor;
5. d. este o bază necesară pentru orientarea flexibilă, deschisă, pentru experimentare, analiză critică; în contrast, sistemele nondemocratice devin defensive, închise la realitate, rigide;
6. d. reprezintă singura modalitate de promovare constructivă şi consensuală a pluralităţii intereselor care caracterizează o colectivitate şi de aici gradul relativ scăzut de conflictualitate şi de alienare;
7. g. control eficace asupra exercitării conducerii de către întreaga colectivitate.

Dincolo de avantajele sale nete, d. prezintă şi dificultăţi specifice: consum de timp, blocarea deciziei, permite exprimarea conflictelor latente, proiecţia unor interese particulare în procesul decizional. D. politică modernă a luat contururile actuale în sec. XIX, bazîndu-se pe cîteva principii fundamentale: parlament reprezentativ, separarea puterilor în stat, domnia legii, garantarea drepturilor civile.

Specific perspectivei sociologice asupra d. este accentuarea cîtorva aspecte mai importante: relaţia dintre organizarea şi funcţionarea sistemului d. şi organizarea societăţii globale; relaţiile dintre clase şi grupuri sociale în cadrul procesului d.; mecanismele sociale prin care este distribuită puterea şi se cristalizează conducerea socială în cadrul proceselor d.; distribuţia preferinţelor electorale şi factorii schimbării acestora; relaţia dintre nivelul de dezvoltare economică şi formele d.; rolul tradiţiei şi culturii d.  C.Z.