Web Hosting by Netfirms | Free Domain Names by Netfirms

influenţă socială

V. comunicare, control social, grup social, manipulare, persuasiune, socializare

Acţiune exercitată de o entitate socială (persoană, grup etc.) orientată spre modificarea opţiunilor şi manifestărilor alteia. I.s. este asociată cu domeniul relaţiilor de putere şi control social, de care se deosebeşte întrucît nu apelează la constrîngere. Se exercită în forma persuasiunii, manipulării, îndoctrinării sau inculcării, asociindu-se cu procesele de socializare, învăţare socială sau comunicare. În acest sens, R. Boudon şi F. Bourricaud (1982) apreciau că i.s. „poate fi considerată ca o formă foarte specifică a puterii, a cărei resursă principală este persuasiunea".

♦ Se pot distinge diferite tipuri de i.s. În funcţie de intenţionalitatea ce le este specifică, se distinge între i.s. Întîmplătoare şi cele programate, în timp ce primele se realizează în procesul interacţiunii sociale, ducînd la schimbarea reciprocă de atitudini sau comportamente de către persoanele implicate, celelalte presupun iniţierea de acţiuni de organizare şi dirijare ale învăţării pentru atingerea unor obiective prestabilite. În funcţie de entităţile implicate, i.s. se poate realiza între grup şi individ, între grupuri sau între indivizi, în primul caz, i.s. este asociată cu procese de grup care.vizează conformitatea, conducerea, stratificarea, climatul de grup etc. De exemplu, persoana care deţine poziţia de lider dirijează grupul către realizarea scopurilor activităţii sau grupul exercită i. pentru conformarea membrilor săi. I. dintre grupuri pot lua forma asimilării, schimbului reciproc etc. I. interpersonală se realizează incidental sau sistematic (pedagogic) şi poate lua forma simetriei interacţionale sau a asimetriei emiţător/receptor. Clasificările dihotomice menţionate pot fi privite din perspectiva interferenţei lor pentru a caracteriza multidimensional o i.s. Astfel, o i.s. poate fi interpersonală, implicită şi accidentală sau se referă la relaţia asimetrică dintre un individ şi un grup derulată pe o durată mai lungă de timp.

♦ I.s. include patru componente (E. P. Hollander): sursa, mesajul, receptorul şi contextul de realizare. Sursa poate fi reprezentată de o persoană sau un grup şi se poate releva într-o interacţiune directă sau intermediată de un canal de transmitere (radio, TV etc.). Mesajul constă în comportamente sau acţiuni verbale şi nonverbale cu un anume conţinut. Receptorul este destinatarul sau persoana care asimilează mesajul i. În funcţie de propriile motivaţii, aşteptări, percepţii şi de poziţia pe care o ocupă în structura socială. Relaţia dintre sursă şi mesaj se realizează într-un context determinat, individualizat de structura socială şi normativă prevalentă. Efectele i.s. sînt profund dependente de context, întrucît acesta stimulează sau blochează receptivitatea şi creează condiţii de acceptare, întărire şi manifestare a schimburilor eventual produse. Totodată, în evaluarea receptivităţii şi efectelor i.s. trebuie avut în vedere şi gradul de dependenţă a individului faţă de context, care variază cu vîrsta (fiind maximă în copilărie şi diminuîndu-se treptat pentru a afirma selectivitatea individuală faţă de i.) şi cu specificul contextului (în special cu modul de distribuire a puterii şi controlului social). În general, orice relaţie de i. se exercită într-un context ambiguu datorită insuficienţei informaţiilor despre elementele alcătuitoare şi despre intensitatea sau efectele receptării.

l.s. poate fi însă considerată ca unul din mecanismele de reducere a ambiguităţii prin intervenţia a două serii de factori. Pe de o parte, iniţiatorul I. deliberate se presupune a deţine un grad acceptabil de competenţă şi informaţie, fiind animat de intenţii care sînt apreciate de către receptor ca bine orientate. Pe de altă parte, relaţia de influenţare se bazează pe un consens tacit al entităţilor implicate asupra valorilor împărtăşite şi al efectelor probabil produse. Dacă iniţiatorul i. este perceput dintr-o perspectivă negativă, ca manipulator sau chiar duşman, atunci receptarea încetează, i. nu se poate produce. Considerarea acestor factori nu plasează l.s. În categoria fenomenelor ce dispun de o logică strictă, ci în cea a proceselor multiplu dependente.  M.V.