|
|
|
Acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gîndească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsînd însă impresia libertății de gîndire și decizie. Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin m. nu se urmărește înțelegerea mai corectă și mai profundă a situației, ci inculcarea unei înțelegeri convenabile, recurgîndu-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cît și la apelul la palierele emoționale non-raționale. Intențiile reale ale celui care transmite mesajul rămîn insesizabile primitorului acestuia.
Din punct de vedere politic, m. reprezintă o formă de impunere a
intereselor unei clase, grup, colectivități, nu prin mijloacele coerciției,
puterii, ci prin cele ideologice, prin inducere în eroare. Din acest motiv,
recurgerea la m. în situațiile de divergență de interese devine tot mai
frecventă în societatea actuală, m. reprezentînd un instrument mai
puternic decît utilizarea forței. H. Marcuse este autorul unei ample analize a
m., considerată a fi un instrument esențial al societății industriale de
masă". El evidențiază formele particulare pe care m. le ia în diferitele
sfere ale vieții sociale, începînd cu m. politică și sfîrșind cu cea
economică orientată spre stimularea artificială a supraconsumului și a
consumului compensatoriu. A.T.