Web Hosting by Netfirms | Free Domain Names by Netfirms

migraţie

V. aculturaţie, fluxuri, locuire, mobilitate socială, motilitate

Fenomen ce constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-o arie teritorială în aita, urmată de schimbarea domiciliului şi/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire. Dacă privim fenomenul raportîndu-ne la o populaţie dată - perspectivă adoptată, în principal, de demografie - atunci, adică în raport cu această populaţie, se poate vorbi de două forme de migraţie: imigraţie (ansamblul intrărilor) şi emigraţie (ansamblul ieşirilor). În fapt orice act migratoriu este, în acelaşi timp, o migraţie şi o emigraţie. Sociologia studiază m. dintr-o perspectivă mai largă, interesîndu-se de indivizi în ambele ipostaze simultan; de asemenea, atenţia ei se îndreaptă precumpănitor asupra acelor mişcări teritoriale în care sînt antrenate mase mari de oameni, ce se constituie în fluxuri de m. În fine, interesul manifestat de sociolog pentru acest fenomen are la bază faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor, o mobilitate teritorială este însoţită de sau generează o mobilitate socială, adică schimbarea statutului social al persoanelor migrante.

♦ Cu referire la un teritoriu naţional, se face distincţia între m. internă, atunci cînd deplasarea se face în interiorul ţării respective, şi m. externă sau internaţională..După un alt criteriu, se vorbeşte de m. temporară, cînd deplasarea se efectuează pentru o perioadă determinată de timp, după care individul migrant se întoarce la locul de origine (unde, de regulă, îşi păstrează locuinţa şi familia), si- m. definitivă, cînd migrantul nu se mai întoarce. Este desigur dificilă caracterizarea unui act migratoriu ca fiind temporar sau definitiv, în momentul producerii lui. De aceea, de regulă, e necesară o reconstituire a migraţiilor, după o perioadă de timp dincolo de care acestea pot fi considerate ca definitive.

În cazul m. interne, se distinge, prin amploarea sa, m. rural-urbană, fenomen caracteristic tuturor societăţilor aflate în faza de industrializare. Actualmente, în ţările dezvoltate, se remarcă şi un flux invers: dinspre urban spre rural. Indiferent de amploarea lui, acesta nu poate fi considerat ca fiind simetric celuilalt decît dintr-un punct de vedere pur formal, spaţial. El are o cu totul altă cauzalitate şi antrenează alte categorii de populaţie. În vreme ce, în primul caz, m. spre urban a fost determinată precumpănitor de oferta superioară (cantitativ şi calitativ) de locuri de muncă la oraş, în cel de-al doilea, în m. sînt antrenaţi fie pensionarii, fie persoane active care, menţinîndu-şi locul de muncă la oraş, se retrag cu locuinţa spre periferiile acestuia sau în localităţi „dormitor", de unde accesul spre metropolă este facilitat de dezvoltarea reţelei de comunicaţii. Deci, dacă m. rural-urbană a fost însoţită de un transfer de forţă de muncă din agricultură spre industrie, cea urban-rurală nu antrenează nici o schimbare semnificativă a structurii ocupaţionale. Fenomenul acesta din urmă se produce în
condiţiile ridicării standardului de viarţă al oamenilor, ale modernizării habitatului rural şi din micile oraşe, ale dezvoltării mijloacelor de transport, individual şi colectiv. Astfel, citadinii pot evada din marile aglomerări urbane, fie la încheierea vieţii active, fie în timpul acesteia, pe durata zilei sau săptămînii cînd nu lucrează.

M. internaţională dih zilele noastre se realizează sub cîteva forme mai importante: m. forţei de muncă, m. membrilor familiilor lucrătorilor anterior emigranţi, m. forţată de calamităţi naturale, de persecuţii politice sau religioase, de războaie etc. Dacă, în ceea ce priveşte m. internă, nu intervin decît arareori oprelişti de ordin juridic, m. internaţională este, într-o măsură importantă, determinată de politicile materializate în reglementări specifice în raport cu emigraţia şi, mai ales, cu imigraţia. Determinarea nu este însă totală căci, alături de m. legală - cea realizată prin respectarea normelor respective - se înregistrează şi o m. clandestină, ale cărei dimensiuni sînt adesea greu de evaluat. Fenomenul de m. la scară planetară nu este unul nou, specific societăţilor moderne sau contemporane, aserţiune care se poate argumenta amintind doar migraţiile de popoare din Evul Mediu sau comerţul cu sclavi.

♦ M. concentrează în jurul său un set foarte larg de fenomene sociale, motiv pentru care ea constituie obiect de studiu pentru mai multe discipline, precum demografia, geografia populaţiei, economia, ştiinţele juridice, sociologia şi altele. Cercetătorii din aceste domenii au încercat să elaboreze scheme şi teorii explicative ale fenomenului, multe din acestea fiind inspirate de teoriile fizice asupra mişcării corpurilor. Astfel, încă în secolul trecut, Ravenstein propune un model „gravitaţional", ameliorat de către continuatorii săi; o altă schemă, tot de inspiraţie fizică, este modelul „pull-push", adică al factorilor de atracţie şi respingere.

Ceea ce caracterizează încercările actuale de explicare a m. este faptul că fenomenele macrosociale -factorii „determinanţi" ai m. nu mai sînt consideraţi ca nişte forţe fizice care acţionează asupra unor atomi inerţi - persoanele umane -, ci ca nişte elemente structurale, de care indivizii umani, în calitate de actori conştienţi şi raţionali, ţin seama atunci cînd iau în considerare posibilitatea de a migra. Cu arte cuvinte, m. - ca fenomen - este imaginată ca fiind rezultatul unei multitudini de acţiuni individuale, ale agenţilor raţionali, care evaluează costurile, beneficiile şi riscurile (nu numai în termeni economici) implicate de un asemenea act, elemente care derivă, desigur, din caracteristicile sistemului. Cercetările recente scot în evidenţă şi importanţa informaţiei (cantitatea, acurateţea, costul ei etc.), ca element ce intervine în deciziile luate de către indivizi.

♦ O a doua componentă majoră a studiilor teoretice şi empirice privind m. o constituie problematica efectelor sau consecinţelor ei. Trei direcţii de investigare s-au conturat aici: efectele m. asupra populaţiei de origine, asupra populaţiei de destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Fără a intra în detaliile acestor studii, să menţionăm cîteva probleme abordate. De exemplu, o m. ce antrenează un număr mare de persoane, în general de vîrstă tînără, poate provoca, în populaţia de origine, un deficit de forţă de muncă şi deci o slăbire a activităţilor, o scădere a natalităţii, o îmbătrînire demografica şi alte fenomene negative. Dacă zona respectivă era iniţial suprapopulată, m. poate, dimpotrivă, prin slăbirea presiunii demografice, să amelioreze situaţia celor rămaşi, mai cu seamă dacă migranţii trimit celor rămaşi acasă bunuri materiale şi bani. Situaţia populaţiei din aria de primire poate fi şi ea influenţată în ambele sensuri. În perioade de creştere economică, imigranţii contribuie la completarea necesarului forţei de muncă; în schimb, în epoci de recesiune, participă la îngroşarea rîndurilor şomerilor, fiind cei mai expuşi la concediere, şi determină un consum suplimentar de resurse. Populaţia locală poate reacţiona - uneori violent - la prezenţa imigranţilor, contribuind la schimbarea măsurilor legislative referitoare la m.

Un alt aspect deosebit de intens cercetat este integrarea migranţilor în comunităţile de primire. În cazul m. interne, accentul cade îndeosebi pe problema adaptării ruralilor la viaţa urbană şi la munca industrială. În cazul celei externe, o atenţie deosebită s-a acordat, printre altele, contactelor între două populaţii ale căror culturi sînt mult diferite, fapt ce ridică probleme deosebite de integrare.

♦ Fireşte, cauzalitatea, formele de manifestare şi efectele m. variază extrem de mult, în timp şi spaţiu, fiind dependente de o serie de circumstanţe istorice, economice, politice, culturale etc., ceea ce îngreunează sau face chiar imposibilă elaborarea unei teorii generale sau a unor modele cu aplicabilitate universală în descrierea şi explicarea fenomenului. T.R.