|
|
|
În denumire românească sau GDP în cea engleză (gross domestic product") cel mai important indicator macroeconomic ce constituie o măsură a fluxului total de bunuri produse și servicii prestate într-o economie de-a lungul unei perioade determinate de timp, de regulă un an. Totodată, reprezintă o agregare a rezultatelor finale ale angrenării diferiților factori de producție", în cursul căruia se face abstracție de produsele intermediare, (ce intră în mai multe cicluri de producție, servind la obținerea altor produse). Prescripțiile de informizare metodologică a calculelor, avute în vedere de diversele organisme internaționale, pendinte îndeosebi de ONU, întîmpină încă dificultăți de aplicare provenind din particularități ale sistemelor naționale de conturi și evidențe statistice.
Calificativul brut" marchează faptul că nu s-a făcut curățirea" datelor de cheltuiente pe bunuri destinate întocmirii unor părți (uzate sau depășite) ale bazei tehnico-materiale, iar calificativul intern - că nu s-a cuprins venitul rezultat din investiții efectuate și proprietăți deținute de autohtoni în afara granițelor și nu s-a scăzut acel venit creat în țară dar ce revine unor străini aflați în afară. Urmare unor operațiuni de acest fel (și altora), din PIB derivă alți indicatori macroeconomici (V. și explicațiile la PIB, în succesiunea alfabetică a termenilor prezentului dicționar).
Prin raportare la numărul populației (PIB/locuitor), servește comparațiilor internaționale despre gradul general de dezvoltare economică, iar în serie cronologică reflectă dinamismul acesteia în țara de analiză.
Structura PIB, pe criteriile surselor de constituire, respectiv al destinațiilor sale, caracterizează gradul de modernitate a economiei (prin ponderea sectoarelor: primar, secundar și terțiar, ce contribuie la crearea lui) și tipul de dezvoltare și alocare a resurselor (pentru acumulare / investiții și consum imediat sau amînat - economisiri).
În fine, prin raportare procentuală la PIB, se caracterizează mai exact
ordinul de mărime al oricărui indicator de cuprindere macro (mezo) economică
dintr-o țară. România anului 1991 prezenta drept valoare adăugată un PIB pe
locuitor de 1191 dolari SUA (calculat la prețurile curente și la rata curentă de
schimb), provenit în proporții de 18,3% din agricultură, 48,6% din industrie și
33,1% din servicii. Conform aceleiași surse (World Economic Forum, IMD-Emerging
Market Economics Report 1993, The World Competitiveness Series, Lausanne, march
1993), prin raportare la PIB, investițiile interne brute reprezentau 14,9%,
economisirile interne brute (rezidenți + re-rezidenți) 30%, deficitul balanței
comerciale 3,60% (cu export de 15,40% și import de 19,0%) deficitul bugetar
1,9%, datoria totală a guvernului 5,9%, cheltuieli militare 3,70%, subvențiile
guvernamentale către întreprinderile private și publice 5,60% etc.